Participanţii la emisiune şi-au prezentat opiniile în legătură cu întrunirea de la Tighina dintre liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, şi preşedintele Vladimir Voronin. De asemenea, în cadrul emisiunii, analistul american de origine română, Vladimir Socor, şi-a exprimat, în cadrul unei intervenţii telefonice, punctul de vedere vizavi de această întrunire. Amintim că Vladimir Voronin şi Igor Smirnov s-au întâlnit la 11 aprilie curent la Tighina, unde au examinat acţiunile de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului.
Vladimir Voronin şi Igor Smirnov s-au întâlnit, vinerea trecută, la Tighina, în pofida declaraţiilor făcute în ajun de către liderul separatist, potrivit cărora întrevederea va putea avea loc numai după recunoaşterea Transnistriei. Şeful administraţiei din Transnistria, Igor Smirnov, i-a înmânat preşedintelui Vladimir Voronin proiectul acordului „cu privire la prietenia şi colaborarea Republicii Moldova cu Republica Moldovenească Transnistria”, care conţine o serie de prevederi discriminatorii în raport cu regimul constituţional din Moldova, inclusiv aspecte politico-juridice şi militare. Vă prezentăm în continuare opiniile participanţilor la emisiune în legătură cu semnificaţia acestei întruniri şi efectele acesteia în vederea soluţionării problemei transnistrene.
Victor Doraş, directorul Institutului European din Republica Moldova:
În problema transnistreană, Vladimir Voronin trebuie să fie principial
Vorbind de această întrunire, ea într-adevăr poate fi calificată drept un eşec, dar principala problemă constă în altceva. Vladimir Voronin, în toată perioada negocierilor, din 2001 până în prezent, nu a venit cu o poziţie clară, o poziţie de principiu. Astfel, Moscova vine cu anumite condiţii şi era şi evident că avea să fie aşa. S-a pus condiţia ca Republica Moldova să obţină statutul de neutralitate. Trebuie să ne gândim dacă obţinerea acestui statut de către Republica Moldova este poziţia noastră principală sau este o încercare de a face pe placul Rusiei. Perspectivele unui stat de lungă durată nu pot fi comparate cu jocuri de genul acesta. Adică, dacă Moscova vine acum cu condiţia de a deveni stat membru, ne zbatem să obţinem acest statut, iar dacă mâine ni se va propune să luptăm pentru a intra în NATO, facem tot posibilul ca să o facem şi pe aceasta. Anume aceasta trebuie să fie alegerea noastră şi nu să acţionăm după dorinţele altui stat. Apusul a fost clar în acest sens, dacă dorim să ne integrăm în NATO, aceasta trebuie să fie alegerea noastră, o alegere corectă, constantă şi pe termen lung a majorităţii populaţiei. Tot aşa şi în cazul în care dorim ca ţara noastră să obţină statutul de neutralitate. Dacă Rusia vine mâine cu alte condiţii? Atunci Voronin va încerca să prezinte o altă poziţie? Dacă el vine înainte de alegeri fără o astfel de poziţie principială, să nu ne mirăm de faptul că peste vreo 2 luni se va schimba complet situaţia şi propunerile care vin în vederea reglementării conflictului transnistrean.
Ştefan Secăreanu, preşedintele Comisiei parlamentare pentru Drepturile Omului:
Până la alegerile din 2009, nu poţi ajunge la o soluţie echitabilă şi durabilă în problema transnistreană
Comportamentul liderului separatist în cadrul acestei întrevederi de la Tighina, de fapt, ne vorbeşte despre faptul că până la alegerile din 2009 nu poţi ajunge la o soluţie echitabilă şi durabilă în problema transnistreană, ceea ce este foarte important. Eu cred că de acest lucru s-a convins şi Voronin, şi toţi acei care credeau că până în 2009, problema transnistreană nu va fi soluţionată. Multă lume chiar a speculat în acest sens. Eu cred că în problema respectivă, nu trebuie să admitem soluţii în detrimentul interesului naţional al Republicii Moldova. Dacă e să ne referim la documentul propus de Smirnov, este evident că acesta nu putea propune altceva. Pachetul de propuneri propus de preşedintele Voronin este cu mult mai pragmatic şi corespunde unor rigori ale dialogului, pentru că în lumea aceasta este foarte important să poţi dialoga, să accepţi dialogul, să mergi în întâmpinarea dialogului, pentru că dacă nu este dialog, evident există instabilitate, există relaţii de ostilitate şi duşmănie. Prin asta este important pasul pe care l-a făcut Republica Moldova prin ultimele acţiuni ale preşedintelui Voronin.
Igor Boţan, analist politic, ADEPT:
Rusia nu-şi poate permite să procedeze în cazul Transnistriei, aşa cum a procedat Uniunea Europeană şi SUA în Kosovo
Prin întrevederea de la Tighina, Voronin a rezolvat o problemă personală şi una pentru partidul pe care îl conduce. El a dezgheţat relaţiile cu Smirnov şi a dat un imbold la ceea ce a declarat el drept plan de reglementare a diferendului transnistrean. Ne aşteptam cu toţii ca Smirnov să se refere din nou la referendumuri şi la declaraţiile care s-au făcut începând cu 1992. Analiştii susţineau că tot ceea ce poate să facă Voronin până la alegerile din 2009 este reluarea negocierilor în problema transnistreană în formatul 5+2, de aceea acest eveniment poate fi calificat drept unul pozitiv.
Există însă chestiuni mai importante în această problemă. Eu insist să atragem atenţia asupra precedentului Kosovo, care este de maximă importanţă la această etapă. Rusia a ameninţat că modelul Kosovo se va constitui într-un precedent universal, însă vedem că lucrurile nu stau întocmai.
În primul rând, discursul pe care l-a ţinut Şevciuk la Moscova în cadrul audierilor a fost unul plângăreţ, dar în acelaşi timp a evidenţiat complexitatea problemelor cu care se confruntă transnistrenii. În al doilea rând, Kosovo şi Serbia au devenit, de fapt, probleme interne ale Uniunii Europene. În acest caz, CSI va fi distrusă definitiv, chiar dacă reprezintă o structură care antagonizează Ucraina, Kazahstanul şi Belarus. Astfel, mediile diplomatice occidentale au rămas uimite de faptul că Rusia a comis un bluf, afirmând că va recunoaşte regiunile separatiste şi a demonstrat că nu este capabilă să dea o replică Occidentului în acest sens.
În principiu, cazul Kosovo a pus în evidenţă faptul că Rusia trebuie să găsească un element pozitiv în respectiva chestiune. Această mutare pozitivă a Rusiei este să împingă Transnistria la negocieri cu Republica Moldova. Maximum ce poate face acum Rusia este să-i spună lui Smirnov: „Du-te şi vorbeşte cu Voronin”. Eu nu cred că Voronin se gândeşte acum la ceva mai mult decât îi poate fi favorabil în vederea alegerilor din 2009. Şi aici apare marea problemă a noastră, a societăţii: Victoria, deşi este mică, este a lui Voronin şi a formaţiunii lui. Nu ştim în ce măsură acest eveniment este unul pozitiv pentru Republica Moldova. Aici apar mari semne de întrebare. Cât va trebui să plătească Republica Moldova? Republica Moldova a început deja să plătească, în primul rând prin faptul că a închis ochii şi nu a spus nimic în legătură cu desfăşurarea alegerilor în Transnistria, deşi circumscripţia transnistreană a fost arondată la circumscripţia Kaliningrad. În al doilea rând, vom vedea cum vor reacţiona autorităţile Republicii Moldova la declaraţia Dumei de Stat şi la tot felul de posibile agenţii pe care Rusia le va deschide în Transnistria, poate chiar un consultat. Un alt efect este şi declaraţia lui Voronin cu privire la GUAM. Prin asemenea afirmaţii, Republica Moldova a pus Ucraina într-o situaţie foarte delicată, iar reacţiile Ucrainei au fost destul de dure în acest sens. Cu toate acestea, eu cred că s-a creat o conjunctură favorabilă pentru Republica Moldova şi această conjunctură trebuie menţinută la acest nivel. Şi mai departe, situaţia este iarăşi favorabilă Republicii Moldova, fiindcă Iuşcenko a venit la Forumul Internaţional pentru Democraţie şi a spus un lucru foarte interesant, anume că preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, i-a comunicat în cadrul summitului de la Bucureşti că acum nu este posibil, însă până în toamnă se vor face anumite presiuni pentru ca Ucraina să primească un acord de asociere cu Uniunea Europeană, dacă este dispus să aştepte pentru mai târziu aderarea la NATO. Este o conjunctură benefică cu multe feţe pozitive şi este foarte important să nu facem paşi greşiţi acum.
ladimir Socor, analist politic:
Tiraspolul doreşte să arunce negocierile în situaţia în care erau acum 10 ani
Eu salut eforturile preşedintelui Voronin şi ale echipei sale de a grăbi reglementarea conflictului transnistrean. Eforturile dânşilor uneori necesită paşi dureroşi. Un asemenea pas dureros a fost şi propunerea preşedintelui Voronin de a se întâlni cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov.
Este prima lor întâlnire după 7 ani, perioadă în care nu au avut loc tratative directe Chişinău-Tiraspol. În aceşti 7 ani, preşedintele Voronin şi Guvernul de la Chişinău l-au caracterizat pe Igor Smirnov şi regimul de la Tiraspol ca pe o întruchipare a răului: criminal, mafiot, uzurpatori, ocupanţi. Cu atât mai dureros şi mai dificil a fost pasul lui Vladimir Voronin de a iniţia convorbiri directe cu Igor Smirnov. Propunerea aparţine iniţial Rusiei. În luna februarie, în cadrul unei scurte întrevederi dintre Vladimir Voronin şi Vladimir Putin la Moscova, partea rusă i-a cerut lui Voronin să înceapă tratative directe cu Tiraspolul. Spre surprinderea mea, şi unii diplomaţi americani şi europeni l-au sfătuit pe Voronin să facă acest pas. În concluzie se poate spune că Voronin a fost forţat de împrejurări, forţat chiar de participanţii la negocierile în formatul 5+2. Din ce cauză a luat Rusia această iniţiativă, practic, forţându-i mâna lui Voronin? Deoarece Rusia încearcă să găsească scuze şi pretexte pentru a nu negocia pachetul de propuneri înaintat de Chişinău în toamna anului 2006. De atunci, Rusia nu doreşte să negocieze serios asupra pachetului. Pachetul alcătuit de echipa prezidenţială este competent, nu face cedări semnificative Rusiei, este un pachet de propuneri bine alcătuit în interesul naţional al Republicii Moldova. Eu am susţinut propunerile din pachet. Răspunsul Rusiei a fost următorul.
Fără a respinge pachetul ca atare, Rusia introduce noi şi noi precondiţii pentru a purcede la negocierile asupra pachetului. O precondiţie înaintată în luna ianuarie de către Rusia a fost aceea ca Moldova să facă eforturi pe plan internaţional pentru a obţine recunoaşterea neutralităţii statului. De atunci, Chişinăul se zbate la nivel internaţional ca să obţină această recunoaştere. Este o sarcină imposibilă, deoarece nimeni la nivel internaţional nu va recunoaşte, cu atât mai mult nu va garanta neutralitatea Republicii Moldova sau a unei alte ţări. Marile puteri nu mai garantează asemenea lucruri în perioada actuală.
Ulterior, Rusia a introdus cea de-a doua precondiţie: Moldova să înceapă negocieri cu Transnistria. Imediat ce Rusia a luat această iniţiativă în luna februarie, Igor Smirnov a spus, în luna martie, că el este dispus să înceapă asemenea negocieri cu condiţia ca să se negocieze de la egal la egal.
Vasăzică ne întoarcem în aceeaşi undă dură a negocierilor de la începutul anilor ‘90. Este un pas cu 10 ani înapoi. Aşa l-ar dori Moscova şi Igor Smirnov. Prin începerea tratativelor directe cu Chişinău, Tiraspolul şi partea rusă capătă o nouă scuză ca să nu negocieze serios cu Chişinăul. Moscova va spune cum a spus şi până în anul 2006: „Înţelegeţi-vă cu Igor Smirnov şi apoi noi vom accepta orice înţelegere pe care aţi făcut-o direct cu Smirnov”.
Prin urmare, se iscă încă un obstacol construit de Rusia pentru a bloca negocierile şi Moscova se ascunde, cum a făcut-o tradiţional, în spatele refuzului lui Igor Smirnov. Tiraspolul a procedat perfid, aş apune, când a publicat textul Acordului propus de către Igor Smirnov preşedintelui Voronin cu ocazia întâlnirii de la Tighina. Chişinăul, probabil, nu se aştepta ca Tiraspolul să difuzeze textul acestui acord, cu toate acestea, Tiraspolul l-a publicat la doar câteva ore după întrevedere. Până acum Chişinăul nu a reacţionat. Textul acordului prevede recunoaşterea de către Republica Moldova a unui stat independent Transnistria, relaţii de la egal la egal între două state, chipurile, suverane şi independente, Republica Moldova şi Transnistria. În respectivul acord, Transnistria îşi rezervă dreptul de a găzdui trupe ruseşti pe teritoriul său. De asemenea, se prevede actuala operaţiune rusească de pacificare nu poate fi schimbată.
Deci, este un acord scump, un acord cu totul inacceptabil pentru Republica Moldova. Chişinăul însă doreşte să creeze impresia că a apărut un progres al negocierilor. Tiraspolul, prin difuzarea acestui progres, arată Chişinăului nu numai că nu a apărut un progres, dar că autorităţile rmn, cu susţinerea Moscovei, doresc să arunce negocierile în situaţia în care erau acum 10 ani. Tot în strategia Chişinăului, de un an şi jumătate de când au apărut negocierile bilaterale cu Rusia, a urmărit scopul să ocolească Tiraspolul, să ajungă la înţelegere directă cu Moscova, în speranţa că autorităţile ruse vor obliga mai târziu autorităţile nerecunoscutei rmn să accepte această înţelegere, Tiraspolul fiind considerat principalul obstacol. Iată că acum Moscova spune Chişinăului: „Nu mai aveţi ce discuta cu noi, întoarceţi-vă la Tiraspol şi înţelegeţi-vă cu ei”. De asemenea, cedarea negocierilor Voronin-Smirnov înseamnă şi un eşec al variantei Şevciuk. Timp de câţiva ani a existat la Chişinău impresia atât în guvernare, cât şi în cercurile diplomatice străine că s-ar putea ajunge la o înţelegere separată cu preşedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, date fiind rivalităţile reale între Şevciuk şi Smirnov, între cele două grupări de business mafiot de la Tiraspol. Aceste aşteptări nu s-au adeverit. Declaraţiile lui Şevciuk, în această perioadă, au fost tot la fel de rele ca şi declaraţiile lui Smirnov: „Noi suntem cu Rusia, ne vedem viitorul nostru împreună cu Rusia” Partidul lui Şevciuk s-a constituit în filială transnistreană a partidului de guvernământ din Rusia „Edinnaia Rossia” şi aşa mai departe. Deci, varianta Şevciuk nu s-a îndreptăţit deloc. Acum reînceperea negocierilor cu Smirnov înseamnă şi recunoaşterea indirectă a eşecului variantei Şevciuk. În prezent, Tiraspolul şi Moscova ar dori ca şi preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Marian Lupu, să iniţieze discuţii şi contacte directe cu Şevciuk, ca un fel de linia paralelă cu discuţiile dintre Voronin şi Smirnov. Având în vedere eşecul întrunirii din 11 aprilie de la Tighina, eu cred că e o greşeală a domnului Lupu să intre în discuţii directe cu preşedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, mai ales că Marian Lupu este şi preşedintele unui parlament ales în mod democratic şi recunoscut ca atare, pe când Evgheni Şevciuk este preşedintele unui soviet suprem pe jumătate de tip sovietic, pe jumătate de business tenebru.
